Ruth: Under the Wings of God/ro

From Gospel Translations

Current revision as of 02:25, 15 July 2009

În capitolul 1 mâna lui Dumnezeu a apăsat greu asupra lui Naomi şi a familiei sale. Foametea din Iudeea, mutatul în Moab, moartea soţului ei, căsătoria fiilor ei cu neveste străine, moartea fiilor ei. Necazurile care au venit unul după altul au făcut-o pe Naomi să spună: (1:13, 20), "Mâna Domnului s-a întins împotriva mea …Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” De fapt este atât de apăsată de providenţa amară a lui Dumnezeu în viaţa sa încât nu mi poate vedea semnele de speranţă pe măsură ce acestea apar. Ea ştie că există un Dumnezeu. Ştie că este Atotputernic şi că domneşte peste întâmplările personale şi naţionale ale oamenilor. Şi mai ştie că mâna Domnului s-a întins asupra ei. Viaţa ei este tragică. Ceea ce a uitat este faptul că toate experienţele amare din viaţa copiilor lui Dumnezeu se rânduiesc spre slava lor. Şi dacă am crede acest lucru şi ni l-am aminti nu am mai fi aşa orbi cum a părut să fie Naomi când Domnul a început să-şi descopere îndurarea.

Dulcea Providenţă a intervenţiei lui Dumnezeu

Dulcea providenţă ca şi cea amară se manifestă în viaţa lui Naomi în capitolul 1. Dumnezeu face să înceteze foametea şi deschide o cale spre casă pentru Naomi. El îi dăruieşte o noră uimitor de devotată şi iubitoare care s-o însoţească. Şi el păstrează o rudă din partea soţului lui Naomi care într-o bună zi se va căsători cu Rut şi va duce mai departe linia genealogică a lui Naomi. Însă Naomi nu vede niciunul din aceste lucruri. La sfârşitul capitolului, ea le spune cetăţenilor din Betleem, „La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi când Domnul s-a rostit împotriva mea şi Cel Atotputernic m-a întristat?” (v. 21). Aşadar, Rut şi Naomi cea amărâtă se stabilesc în Betleem. În capitolul 2 milostivirea lui Dumnezeu devine atât de evidentă încât până şi Naomi începe să o recunoască.

1. Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz. 2. Rut, Moabita, a zis către Naomi: "Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere." Ea i-a răspuns: "Du-te, fiica mea." 3. Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. 4. Şi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: "Domnul să fie cu voi!" Ei i-au răspuns: "Domnul să te binecuvânteze!" 5. Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: "A cui este tânăra aceasta?" 6. Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: "Este o tânără Moabită, care s-a întors cu Naomi din ţara Moabului. 7. Ea a zis: ,Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor." Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum, şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă".

8. Boaz a zis către Rut: "Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămâi cu slujnicele mele. 9. Uită-te unde vor secera pe câmpii, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile." 10. Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ, şi i-a zis: "Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?" 11. Boaz i-a răspuns: "Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 12. Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!" 13. Şi ea a zis: "O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu sunt nici măcar ca una din slujnicele tale."

14. La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: "Apropie-te, mănâncă pâine, şi înmoaie-ţi bucata în oţet." Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mâncat şi s-a săturat şi ce a rămas a strâns. 15. Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: "Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n-o opriţi; 16. şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice; s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi."

17. Ea a cules spice de pe câmp până seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz. 18. A luat-o şi a intrat în cetate, şi soacra sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prânz şi i le-a dat. 19. Soacra sa i-a zis: "Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit de tine!" Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: "Omul la care am muncit azi", a zis ea, "se numeşte Boaz." 20. Naomi a zis nurorii sale: "Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. ,Omul acesta este rudă cu noi", i-a mai spus Naomi, ,este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră." 21. Rut, Moabita, a adăugat: "El mi-a mai zis:  "Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat." 22. Şi Naomi a zis către nora sa Rut: "Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor". 23. Ea s-a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacra sa.

Boaz: un bărbat plin de Dumnezeu

In versetele 1–7 îl întâlnim pe Boaz, vedem caracterul lui Rut şi percepem o providenţă ce abundă în indurare în spatele acestei scene. Boaz, după cum ni se spune, este o rudă de-a lui Elimelech, soţul decedat de multă vreme al lui Naomi. Imediat ne dăm seama că situaţia nu e atât de disperat cum sugera Naomi în 1:11–13 unde ne-a lăsat să deducem că nu mai era nimeni cu care să se căsătorească Rut şi Orpa pentru a duce mai departe descendenţa soţilor lor. Pentru persoana care citeşte poveste pentru prima dată, Boaz este ca o rază de lumină ce iese dintre norii de amărăciune ce se află deasupra capului lui Naomi. Şi aceasta se face din ce în ce mai luminoasă. De exemplu, versetul 1 ne spune că este un bărbat foarte bogat. Însă ce este şi mai important decât aceste lucru, versetul 4 ne arată că este un om al lui Dumnezeu. Din ce alt motiv s-ar fi oprit povestitorul ca să menţioneze felul în care Boaz şi-a salutat servitorii? „Şi iată că Boaz a venit din Betleem şi a zis secerătorilor: Domnul să fie cu voi! Ei i-au răspuns: Domnul să te binecuvânteze!” Dacă vreţi să aflaţi relaţia unui om cu Dumnezeu , trebuie să aflaţi cât de pline de Dumnezeu sunt detaliile vieţii de fiecare zi. În mod evident, Boaz era un astfel de om plin de Dumnezeu , pentru că afacerile sale de la câmp şi relaţiile sale cu slujitorii erau văzute prin prisma lui Dumnezeu. El i-a salutat cu Dumnezeu. Şi vom vedea foarte curând că acestea erau mai mult decât o politeţe pioasă.

Rut: O femeie de caracter

Pe lângă faptul că îl întâlnim pe Boaz în versetele 1–7, vom vedea caracterul lui Rut, care va fi vital în ceea ce intenţionează să ne înveţe capitolul.

1. Iniţiativa lui Rut de a avea grijă de Naomi

În primul rând, observăm iniţiativa lui Rut de a avea grijă de soacra sa. De remarcat în versetul 2, Naomi nu-i porunceşte lui Rut să iasă să muncească. Rut este cea care spune, „ lasă-mă să merg la câmp să strâng spice de pe urma secerătorilor.” Rut s-a angajat faţă de Naomi cu o devoţiune uimitoare şi ia iniţiativa de a lucra şi a-i asigura cele trebuincioase traiului.

2. Umilinţa lui Rut

În al doilea rând, vedem umilinţa lui Rut. Ea ştie cum să ia iniţiativa fără a face pe cineva să se simtă prost. În versetul 7 slugile îi povestesc lui Boaz cum li s-a adresat în dimineaţa aceea. Ea a spus „ Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.” Nu cere de pomană. Ea nici măcar nu îndrăzneşte să creadă că are dreptul să strângă. Nu doreşte nimic altceva decât să culeagă resturile ce rămân după ce secerătorii au terminat şi cere voie să facă până şi acel lucru. Ea este ca cealaltă femeie străină care a venit la Isus şi i-a zis, „Doamne, şi câinii mănâncă din firmiturile ce cad de la masa copiilor,” la care Isus a răspuns lăudându-i credinţa. Rut ştie cum să ia iniţiativa, însă nu este agresivă sau arogantă, ci umilă şi docilă.

3. Hărnicia lui Rut

În al treilea rând,observăm hărnicia sa. Este un om care munceşte uimitor de mult. Versetul 7 continuă, „ Şi de azi dimineaţă de când a venit a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă.” Versetul 17 merge mai departe cu ideea, spunând că ea a cules spice de pe câmp până seara, şi a bătut ce culesese A ieşi aproape o efă de orz, şi i-a dus-o acasă lui Naomi. Nu există dubiu, autorul vrea să ne facă să o admirăm pe Rut şi să-i imităm comportamentul. Ea ia iniţiativa de a avea grijă de soacra sa văduvă. Este umilă şi docilă şi nu iese cu aroganţă în evidenţă. Şi munceşte din greu de la răsăritul până la apusul soarelui. Iniţiativă. Umilinţă. Hărnicie. Trăsături demne de admiraţie. Să fim atenţi la ele în continuare.

Providenţa plină de îndurare a lui Dumnezeu

Însă înainte de a ne despărţi de versetele 1-7, aţi simţit providenţa plină de îndurare în spatele acestor întâmplări? Observaţi versetul 3:” Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice de pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz, care era din familia lui Elimelec." S-a întâmplat ? Nu trebuie să scrieţi lucrări de teologie în fiecare rând. Uneori e bine să lăsaţi ceva ambiguu pentru a-i da cititorului posibilitatea să completeze spaţiile libere dacă a prins vreo idee. Răspunsul poate fi dat

Mai târziu. Şi va fi dat. De fapt, Naomi, cu teologia ei despre suveranitatea lui Dumnezeu este cea care va da răspunsul. Răspunsul este Dumnezeu – providenţa plină de îndurare a lui Dumnezeu care o călăuzeşte pe Rut în timp ce strânge spice. Rut s-a întâmplat să ajungă pe câmpul lui Boaz deoarece Dumnezeu este milostiv şi suveran chiar şi atunci când tace. După cum spune proverbul (16:19), „Mintea omului face planuri dar Domnul este cel care îi călăuzeşte paşii.

De ce a căpătat Rut trecere?

În versetele 8 şi 9 Boaz îi vorbeşte lui Rut cu multă bunătate, cu toate că este o străină. Îi asigură hrana spunându-i să muncească pe pământul său şi să stea în urma slujitoarelor sale. Îi oferă protecţie poruncindu-le tinerilor să nu-i facă nici un rău. (v.9). Şi se îngrijeşte să nu-i fie sete spunându-i să bea din apa scoasă de slugi din fântână. Aşadar, toată bogăţia şi evlavia lui Boaz încep să lucreze pentru prosperitatea lui Rut.

Şi acum am ajuns la cea mai importantă schimbare din capitol-versetele 10-13. Rut pune o întrebare care se dovedeşte a fi foarte profundă. Este una din cele pe care cu toţii trebuie să îl întrebăm pe Dumnezeu. Nu există ceva mai important în viaţa noastră decât răspunsul pe care îl primim la această întrebare.

Apoi, a căzut cu faţa la pământ,făcând o plecăciune adâncă şi-i spuse, „De ce am căpătat trecere în ochii tăi, că m-ai remarcat, dacă eu sunt o străină?”

Rut ştie că este moabită. Din punct de vedere natural are două dezavantaje. Ea nu este supărată din aceste cauze ci le acceptă. O persoană care nu este israelită nu se aşteaptă la vreun tratament special. Răspunsul ei la bunătatea lui Boaz este uimirea.

Este foarte diferită de majoritatea oamenilor din ziua de azi. Ne aşteptăm la bunătate şi suntem uimiţi şi iritaţi dacă nu ne primim drepturile. Însă Rut îşi exprimă sentimentul de nevrednicie căzând cu faţa la pământ şi făcând o plecăciune adâncă. Oamenii mândri nu mulţumesc. Oamenii umili se fac încă şi mai umili dacă sunt trataţi cu bunătate. Bunătatea nu are menirea să ne ridice din umilinţa noastră. Este menită să ne facă fericiţi în Dumnezeu.

Nu pe merit

Însă ne îndepărtăm de la subiect. Rut îl întreabă pe Boaz de ce îi arată atâta bunătate. Versetele 11 şi 12 sunt cruciale:

Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta de la moartea bărbatului tău şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. Domnul să-ţi răsplătească ce-ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”

Observaţi: când Rut întreabă de ce a căpătata trecere , Boaz nu răspunde: simpatia este necondiţionată. El îi răspunde la întrebarea de ce? Spunându-i,”Pentru că ai iubit-o pe Naomi atât de mult încât ai voit să-ţi părăseşti tatăl şi mama pentru a o sluji pe un pământ străin.”

Acest lucru vrea să însemne că autorul vrea ca noi să credem că afecţiunea lui Rut pentru Naomi este un lucru ce merită favoarea lui Boaz şi a lui Dumnezeu? Doreşte să considerăm favoarea ca fiind afecţiunea pe care o câştigăm? Nu cred. Dacă Rut a câştigat favoarea lui Boaz, atunci trebuie să o considerăm ca un fel de angajată care îi face un serviciu angajatorului său, Boaz, care este aşa de valoros încât el se simte dator să o răsplătească. Aceasta nu este imaginea pe care autorul doreşte ca noi să o creăm în mintea noastră. Versetul 12 oferă o altă imagine ca face posibilă scena angajat-angajator.

Pentru că a căutat refugiu sub aripile lui Dumnezeu

Boaz spune în versetul 12 că Dumnezeu este cu adevărat cel care o răsplăteşte pe Rut pentru dragostea ei faţă de Naomi. Boaz nu este decât instrumentul de care se foloseşte Dumnezeu. (după cum vom afla acest lucru de la Naomi imediat). Acum însă remarcaţi cuvintele "Domnul te va răsplăti pentru ceea ce ai făcut şi o răsplată îmbelşugată îţi va fi dată de către Domnul, Dumnezeul lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să cauţi adăpost.” Acest verset nu ne încurajează să ne-o imaginăm pe Rut ca pe o angajată a Domnului care oferă servicii de calitate pe care apoi el le răsplăteşte cu un salariu bun, în calitate de angajator. Imaginea lui Dumnezeu este aceea a unui mare Vultur cu aripile întinse, iar Rut ca un pui de vultur ameninţat, care vine să găsească adăpost sigur sub aripile Vulturului. Ceea ce vrea să spună versetul 12 este că Domnul o va răsplăti pe Rut pentru că a căutat refugiu sub aripile sale.

Aceasta este o învăţătură des întâlnită în Vechiul Testament. De exemplu, psalmul 57:1 spune „Ai milă de mine, Doamne, ai milă de mine, căci în tine cată refugiu sufletul meu; la umbra aripilor tale mă voi adăposti.” Observaţi cuvântul „căci”. Fii milostiv cu mine, căci în tine caută adăpost sufletul meu. De ce să fie Dumnezeu milostiv faţă de Rut? Pentru că a căutat refugiu sub aripile sale. A considerat ocrotirea lui mai bună decât a tuturor celorlalţi. Şi-a pus baza în Dumnezeu pentru a căpăta speranţă şi bucurie. Şi atunci când o persoană face acest lucru, intră în joc onoarea lui Dumnezeu iar El va fi milostiv. Dacă consideraţi valoarea lui Dumnezeu ca fiind sursa speranţei voastre în loc să consideraţi valoarea voastră ca sursă a speranţei lui Dumnezeu, atunci acest angajament de neclintit faţă de propria sa valoare îl face să se angajeze cu toată inima pentru protecţia şi bucuria voastră.

Căutând refugiu la Dumnezeu şi iubindu-i pe ceilalţi

Însă trebuie să ne întrebăm, ce legătură are iubirea lui Rut faţă de Naomi şi faptul că şi-a părăsit propria familie cu căutarea adăpostului sub aripile lui Dumnezeu. Cea mai probabilă ipoteză este că Rut a fost capabilă să părăsească adăpostul oferit de tatăl şi mama sa în Moab pentru că a găsit adăpost sub aripile lui Dumnezeu, care are mult mai superior. Şi în mod evident a văzut nevoia din viaţa lui Naomi şi a simţit că Dumnezeu o cheamă să satisfacă acea nevoie. Vulturul a venit spre Naomi, şi pentru a continua să se bucure de adăpostul aripilor lui Dumnezeu, şi Rut se deplasează şi se angajează să aibă grijă de Naomi cu afecţiunea pe care o primeşte de la Vultur. Aşadar, legătura dintre a căuta adăpost sub aripile lui Dumnezeu pe de o parte şi a-ţi părăsi căminul pentru a avea grijă de Naomi, pe de altă parte este faptul că a fi sub aripile lui Dumnezeu i-a dat lui Rut capacitatea de a lăsa deoparte adăpostul oferit de oameni şi să se dăruiască din dragoste faţă de Naomi. Sau, pentru a spune acest lucru cu alte cuvinte, este faptul că a-şi părăsi familia şi iubirea faţă de Naomi sunt rezultatul şi dovada că şi-a găsit adăpostul în Dumnezeu.

Mesajul Evangheliei

Să ne întoarcem la întrebarea lui Rut din versetul 10 , „De ce am căpătat trecere?” Răspunsul este că a căutat adăpost sub aripile lui Dumnezeu şi că aceasta i-a dat libertatea şi dorinţa de a-şi părăsi căminul şi s-o iubească pe Naomi. Ea nu a câştigat afecţiunea lui Dumnezeu şi a lui Boaz. Ea nu este angajata lor. Aceştia nu îi plătesc un salariu pentru munca prestată. Dimpotrivă, ea i-a onorat recunoscându-şi nevoia ca aceştia să îi dea de lucru şi pur şi simplu refugiindu-se în generozitatea lor.

Acesta este mesajul evangheliei în Vechiul şi Noul Testament. Dumnezeu va avea milă de oricine (palestinian sau israelit sau american) care se umileşte asemenea lui Rut şi caută adăpost sub aripile lui Dumnezeu. Isus a spus, O Ierusalime, Ierusalime, care îţi ucizi profeţii şi-i baţi cu pietre pe cei care sunt trimişi la tine! De câte ori nu am vrut să-ţi adun copii aşa cum îşi adună găina puişorii sub aripile sale, iar tu nu ai vrut! Iată, casa ta e părăsită şi nemângâiată.

Tot ceea ce trebuiau să facă fariseii era să se adăpostească sub aripile lui Isus. Să înceteze să se mai îndreptăţească. Să înceteze să se mai bazeze pe forţele proprii. Să înceteze să se mai ridice în slăvi. Însă ei nu au vrut. Nu au luat-o de model pe Rut. Nu au căzut cu faţa la pământ în faţa lui Isus. Nu au făcut vreo plecăciune. Nu s-au minunat când au văzut harul. Să nu fim ca fariseii. Să fim precum Rut.

Dumnezeu nu este ca un angajator care caută angajaţi. El este vulturul care caută oameni care să se adăpostească sub aripile sale. El caută oameni care să-şi părăsească mama şi tatăl şi ţara natală sau orice altceva care ne-ar putea reţine de la o viaţă de iubire sub aripile lui Isus.

Teologia lui Naomi şi suveranitatea lui Dumnezeu

Voi încheia întorcându-mă rapid la Naomi. Boaz îi dă lui Rut tot ceea ce poate mânca ea la prânz. (v. 14, cf. "mai mult har-trecere-favoare," Iacob 4:6). Ea lucrează până la apusul soarelui. Se întoarce la Naomi şi îi dă resturile rămase de la prânz şi toate grăunţele prăjite. (vv. 17–19). Ea i-a spus ce s-a întâmplat cu Boaz şi în versetul 20 teologia lui Naomi asupra suveranităţii lui Dumnezeu o deserveşte foarte bine. Ea spune, „Binecuvântat fie el (Boaz) de Domnul, a cărui bunătate nu i-a părăsit nici pe cei vii nici pe cei morţi” Cred că bunătatea la care se referă este bunătatea Domnului. (Cf. Geneza 24:27.) Boaz abia începuse să arate bunătate faţă de morţi. Dumnezeu părea că este cel care îi părăsise. Bunătatea lui Dumnezeu nu i-a părăsit pe cei vii (pe Naomi şi pe Rut) sau pe cei morţi (Elimelec şi Chilion). Domnul a fost cel care a făcut să înceteze foametea. Domnul a fost cel care a legat-o cu iubire pe Rut de Naomi. Domnul a fost cel care l-a păstrat pe Boaz pentru Rut. Rut nu a venit din întâmplare pe câmpul lui Boaz. Lumina iubirii lui Dumnezeu s-a ivit în sfârşit suficient de mare pentru ca Naomi să o vadă. Domnul este bun. El este milostiv cu toţi cei care îşi caută adăpost sub aripile sale. Aşadar haideţi să cădem cu faţa la pământ şi să ne închinăm Domnului, să ne mărturisim nevrednicia, să căutăm adăpost sub aripile lui Dumnezeu şi să fim uimiţi de harul său.