The Gospel is the Power of God unto Salvation/ro

From Gospel Translations

Romani 1:16
Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului.

Să fii făcut de ruşine, dar să nu fii ruşinat

Săptămâna trecută m-am concentrat asupra primelor cuvinte din Romani 1:16, "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie." Am încercat să arăt foarte clar că este o diferenţă între a fi făcut de ruşine pentru Evanghelie şi a fi ruşinat de Evanghelie. Dacă eşti un creştin credincios, vei fi făcut de ruşine pentru Evanghelie. Adică, vei fi ţinta unui comportament ruşinos. Dar există un motiv foarte bun pentru care nu trebuie să fii ruşinat atunci când se întâmplă aceasta.

Am comparat motivul lui Pavel cu motivul lui Isus de a nu fi ruşinaţi atunci când erau făcuţi de ruşine pentru Evanghelie. Evrei 12:2 spune, "[Isus] care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea." Comportamentul ruşinos împotriva lui Isus a fost cât se poate de urât, crud şi înjositor. Dar în loc să lase ruşinea să-L devoreze, să-L facă să-i fie ruşine, sau să-L transforme într-unul la fel de slab şi urât ca cei care-L făceau de ruşine, El şi-a ancorat inima în bucuria care-i era pusă înainte. Cu alte cuvinte, victoria sigură a morţii şi învierii Sale care mântuieşte păcătoşii, răzbună neprihănirea Sa şi Îl aduce acasă la Dumnezeu, a fost cea care nu L-a lăsat să-i fie ruşine sau să fie neascultător. Când era ispitit să se simtă ruşinat, El şi-a aţintit privirea spre bucuria care-i era pusă înainte. A îndurat o durere pe termen scurt pentru un câştig pe termen lung.

Şi Pavel era la fel. El a spus, "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie," - Nu mi-e ruşine de mesajul şi realitatea Hristosului răstignit pentru păcătoşi şi înviat cu putere, şi care-i mântuieşte pe toţi cei care cred în El. De ce nu? Pentru că "[Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede." Este aceeaşi modalitate în care Isus şi-a învins sentimentele de ruşine atunci când a fost făcut de ruşine pentru Evanghelie. Isus s-a uitat la triumful plin de bucurie al crucii şi învierii Sale; Pavel s-a uitat la triumful plin de bucurie al Evangheliei pentru mântuire veşnică.

Noi nu evităm sentimentele de ruşine modificând Evanghelia pentru a o face mai accesibilă şi inofensivă (vezi 1 Corinteni 1:18). Ci evităm sentimentele de ruşine aducându-ne aminte că Evanghelia va fi dovedită adevărată în final. Ne amintim că numai Evanghelia aduce păcătoşi iertaţi la o bucurie finală, veşnică. Nimic în lume nu poate face aceasta, ci numai Evanghelia lui Isus Hristos. Iudaismul, Budismul, Hinduismul, Islamul - nu au un Mântuitor care poate rezolva problema despărţirii prin păcat de un Dumnezeu sfânt, şi care oferă păcătoşilor speranţă prin har şi nu prin fapte. Numai un singur mesaj poate mântui păcătoşii şi-i poate aduce în siguranţă în prezenţa lui Dumnezeu - Evanghelia lui Isus Hristos. Ea singură este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.

De aceea, Pavel ar spune - Isus Însuşi ar spune - suferă, da. Fii neînţeles de către ceilalalţi, da. Fii făcut de ruşine, da. Dar să nu-ţi fie ruşine. Pentru că mesajul lucrării salvatoare a lui Dumnezeu în Cristos, este singurul mesaj final triumfător din lume. Durere pe termen scurt. Câştig pe termen lung. Pentru bucuria pusă înaintea ta, pentru mântuirea pe care numai Evanghelia o poate câştiga, ia-ţi crucea, urmează-L pe Isus şi dispreţuieşte ruşinea.

Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire

Astăzi vreau să mă opresc la cuvintele, "căci ea [Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede." Şi voi analiza o singură întrebare: Ce este această mântuire pe care o aduce Evanghelia cu aşa mare putere? Iar în răspunsul pe care-l vom da, vom vedea cu se relaţionează credinţa la Evanghelie spre mântuirea noastră.

Mai sunt şi alte întrebări esenţiale, mai ales întrebarea legată de cum devine Evanghelia puterea de mântuire. Dar aceasta este tema versetului 17, pe care planific să-l discut pe 9 august. "Evanghelia ... este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire ... deoarece [=din cauză că] în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă" - de aceea Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.

Deci întrebarea de astăzi este: Ce este această mântuire pe care o aduce Evanghelia cu o aşa de mare putere? "Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru [spre] mântuire." Oare aceasta înseamnă că, "Evanghelia este puterea lui Dumnezeu de a câştiga convertiţi"? În timp ce cred că afirmaţia aceasta este adevărată, nu cred că acesta este înţelesul a ceea ce spune Pavel aici.

Motivul pentru care cred că este adevărat că Evanghelia converteşte oamenii - îi aduce la credinţă şi pocăinţă - este pentru că Romani 10:17 spune, "Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos." Şi 1 Petru 1:23-25 spune, "fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. .... Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie." Deci este adevărat că suntem născuţi din Dumnezeu şi convertiţi prin auzirea Cuvântului puternic al lui Dumnezeu, Evanghelia.

Şi este adevărat că această convertire este numită "mântuire" în Noul Testament. De exemplu, Efeseni 2:8-9: "Căci prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă; şi asta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte ca să nu se laude nimeni." Deci convertirea la Hristos prin credinţă se numeşte "a fi mântuit." Dacă eşti credincios în Hristos în această dimineaţă, ai "fost mântuit." Cartea Romani ar trebui să fie preţioasă pentru tine mai presus de cuvinte, pentru că, mai mult ca orice altă carte din Biblie, îţi arată ceea ce s-a întâmplat deja pentru tine prin faptul că Dumnezeu te-a mântuit - alegerea, predestinarea, chemarea, îndreptăţirea, sfinţirea, şi ascultarea credinţei. Acestea sunt toate parte a mântuirii care este deja adevărată pentru tine prin credinţă.

Triumful final al Evangheliei

Dar ce este mântuirea la care se gândeşte Pavel în Romani 1:16 atunci când spune, "fiindcă ea [Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede"? Eu nu cred că se gândeşte în primul rând la convertire, ci în principal la triumful final al Evangheliei în a aduce credincioşii la o siguranţă şi bucurie veşnică în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi slăvit. Există patru motive pentru care cred că la aceasta se referă. Uitându-ne la aceste motive este calea cea mai bună de a dezvălui înţelesul acestui verset.

1. Puterea Evangheliei este ceea ce ne eliberează de sentimentul de ruşine faţă ea

Primul motiv este că puterea Evangheliei de a aduce mântuire este ceea ce ne eliberează de sentimentul de ruşine faţă de Evanghelie. "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire." Dar dacă aceasta ar însemna doar că Evanghelia are putere să facă convertiţi, de ce ar rezolva problema ruşinii? Multe religii fac convertiţi. Multe religii diferite şi mişcări seculare câştigă oameni la credinţa lor. Atunci când Pavel a spus că Evanghelia are un efect aşa de puternic încât nu trebuie să te mai ruşinezi de ea, a vrut el să spună că Evanghelia face ceea ce fac şi alte religii: câştigă convertiţi? Nu cred.

Atunci când a murit Isus a triumfat asupra ruşinii uitându-se la bucuria ce-i stătea înainte. Cred că aceasta este la ceea ce se gândeşte şi Pavel în Romani 1:16. Nu trebuie să-ţi fie ruşine de Evanghelie pentru că ea nu face doar convertiţi; ci îi mântuieşte pe deplin pe aceşti convertiţi. Îi aduce la o siguranţă finală şi o bucurie mereu crescândă în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi glorios pe vecie. Aceasta este ceea ce ne face pe noi să avem îndrăzneală cu Evanghelia - nu faptul că poate face convertiţi; orice religie poate face aceasta - dar ea este singurul adevăr în lume care poate mântui cu adevărat oamenii pe vecie şi-i poate aduce la bucuria veşnică cu Dumnezeu.

2. "Mântuirea" este orientată în viitor atât la Pavel cât şi în alte cărţi ale Noului Testament

Al doilea motiv pentru care cred că "mântuirea" din versetul 16 se referă la triumful final al Evangheliei în a aduce credincioşii la o siguranţă şi bucurie veşnică în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi slăvit, este că fraza "pentru mântuire" sau "spre mântuire" are acest înţeles orientat în viitor în oricare din scrierile lui Pavel cât şi la alţi scriitori Nou Testamentali.

De exemplu, în 2 Tesaloniceni 2:13 Pavel spune, "Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului." Acum aici, mântuirea nu este doar ceea ce se petrece la convertire, care duce la sfinţire, ci mântuirea este ceea ce vine mai târziu "prin sfinţire", şi aceasta este în viitor. Cu alte cuvinte, mântuirea este triumful viitor care aduce pe cel sfinţit în prezenţa lui Dumnezeu cu o bucurie veşnică.

Sau din nou, în 2 Corinteni 7:10, Pavel vorbeşte creştinilor care sunt deja convertiţi şi mântuiţi, dar au nevoie de o pocăinţă proaspătă pentru păcatele lor: "În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea." Aici din nou, "la mântuire" se referă nu la convertire, ci la starea finală, viitoare de siguranţă şi bucurie în prezenţa lui Dumnezeu. (Vezi de asemenea 2 Timotei 3:15)

Similar, Evrei 9:28 spune, "Hristos .... se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă." Această mântuire finală, completă, se va întâmpla la a doua venire. 1 Petru 1:5 spune, "[Credincioşii] sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!" Această mântuire este "gata să fie descoperită în vremurile de apoi." Nu este convertire. Este ultima lucrare măreaţă a lui Dumnezeu de a ne salva şi de a ne aduce la siguranţă şi bucurie în prezenţa Lui pe vecie.

În Romani 5:9-10, Pavel vorbeşte despre această mântuire viitoare ca şi salvare de mânia finală a lui Dumnezeu; "Deci, cu atât mai mult acum, cînd suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, [aceasta este realitatea prezentă a mântuirii!], vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, [aici din nou este realitatea prezentă a mântuirii!] cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui." Cu alte cuvinte, experienţa deplină a mântuirii, în gândirea lui Pavel, este încă în viitor. Romani 13:11: "Căci acum mântuirea este mai aproape de noi decît atunci când am crezut."

Deci atunci când Pavel spune în Romani 1:16 că "[Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire," eu cred că el vrea să spună că Evanghelia este singurul mesaj din lume care poate aduce cu putere o persoană nu numai la convertire, ci la o siguranţă şi bucurie veşnice în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi glorios.

3. Credinţa neîncetată este condiţia pentru această mântuire

Al treilea motiv pentru care eu cred că "mântuire" din Romani 1:16 este triumful final al Evangheliei în a aduce credincioşii la o siguranţă şi bucurie veşnică în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi slăvit este acela că o credinţă care nu încetează este condiţia pentru această mântuire. Remarcaţi că versetul 16 nu spune, "Evanghelia ... este puterea lui Dumnezeu de a aduce credinţă şi mântuire." Ci spune, "Evanghelia lui Dumnezeu este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede [timpul prezent în greacă, ceea ce semnifică o acţiune continuă]." Cu alte cuvinte, ceea ce Pavel vrea să spună aici nu este faptul că puterea Evangheliei produce credinţă, ci că, pentru cei care au credinţă, Evanghelia aduce mântuire. Deci esenţa este nu că Evanghelia este puterea pentru convertire la credinţă; esenţa este că Evanghelia este puterea de a aduce mântuire viitoare printr-o viaţă de credinţă.

Timpul verbului "a crede" care este folosit aici este crucial. Semnifică o acţiune continuă, nu doar actul iniţial al credinţei când ai fost convertit: "Evanghelia ... este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede" - care continuă să creadă. Este la fel ca în 1 Corinteni 15:1-2 unde Pavel spune, "Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut." O credinţă care nu perseverează este o credinţă inutilă şi goală - o "credinţă moartă" cum o numeşte Iacov (Iacov 2:17,26).

Deci mesajul din Romani 1:16 este că nu trebuie să-ţi fie ruşine de Evanghelie, pentru că este singurul adevăr din lume, care, dacă continui să te bizui pe el zi de zi, va triumfa asupra oricărui obstacol şi te va aduce la siguranţă şi bucurie veşnice în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi glorios.

4. Pavel spune că Evanghelia este şi pentru credincioşi, nu numai pentru necredincioşi

Ultimul motiv pentru care cred că aceasta este ceea ce înseamnă "mântuire" în versetul 16 este acela că versetul este dat ca şi motivaţia pentru care Pavel vrea să predice Evanghelia la credincioşi (şi nu numai la necredincioşi). Am văzut deja aceasta, dar uitaţi-vă din nou. În versetul 15 Pavel spune, "Am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma." El este dornic să vă vestească Evanghelia "vouă" - vouă credincioşilor - nu numai necredincioşilor. Apoi dă motivul: "căci mie nu mi-e ruşine de ea, pentru că este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui astfel de credincios."

Deci concluzionez că motivul pentru care Pavel nu este ruşinat de Evanghelie este acela că ea este singurul adevăr din lume care nu te va dezamăgi când îţi predai viaţa în credinţă. Te va ajuta în ispite, persecuţii, moarte, judecată şi te va duce la o siguranţă veşnică şi la o bucurie mereu crescândă în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi glorios. Toate celelalte "evanghelii" din lume care câştigă atât de mulţi convertiţi, vor falimenta în final. Numai una singură mântuieşte de mânia finală a lui Dumnezeu şi conduce la plinătatea bucuriei în prezenţa Sa şi la plăceri la dreapta Sa pe vecie. De aceea, nu este nici un motiv să fii ruşinat de ea, indiferent ce spun sau ce fac alţii. Şi cât de dornici ar trebui să fim noi ca să vestim această Evanghelie atât la credincioşi cât şi la necredincioşi.

Te hrăneşti din Evanghelie în fiecare zi?

Închei cu o implicaţie imensă a ceea ce am spus. Îţi hrăneşti tu credinţa zi de zi cu promisiunile acestei Evanghelii triumfătoare? Tu, ca şi credincios, mergi la Evanghelie în fiecare zi ca să savurezi puterea sa în versete ca şi Romani 8:32, "El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?" Evanghelia este vestea bună că Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său, astfel încât să capete pentru noi tot ceea ce este cel mai bun pentru noi. De aceea Evanghelia este puterea care ne dă biruinţă în ispita de a fi disperaţi, de a ne mândri, de a fi lacomi şi de a pofti. Numai Evanghelia poate birui asupra oricărui obstacol şi poate să ne aducă la bucuria veşnică. Indiferent de cât de mult vă costă, rămâneţi în ea, credeţi în ea, hrăniţi-vă din ea, savuraţi-o, consideraţi-o mai preţioasă decât argintul şi aurul. Evanghelia vă va mântui. Şi numai ea va face aceasta.

Iubesc să spun povestea; pentru cei ce o ştiu cel mai bine
Şi care par înfometaţi şi însetaţi să o asculte, ca şi ceilalţi.
Şi atunci, când în privelişti de slavă, voi cânta un cântec nou nouţ,
Va fi vechea, vechea poveste pe care am iubit-o atât de mult.
Iubesc să spun povestea,
Va fi laitmotivul meu în slavă
Să spun vechea, vechea poveste
A lui Isus şi a dragostei Sale.