Why Small Groups?/What Makes a Great Leader?/ro

From Gospel Translations

Terenul de golf se afla exact pe locul unde ar fi trebuit construită autostrada. În mod normal, m‑aş fi bucurat nespus să ştiu că sunt atât de aproape de un teren de golf, dar nu şi în această situaţie excepţională. Haideţi să vă explic care‑i problema: eu şi Lesley, soţia mea, mergeam în vizită la nişte prieteni şi când să ne întorceam acasă, ne‑am pierdut. Hartă nu aveam, mergeam deja de ceva vreme pe drumurile acelea de ţară şi se întuneca din ce în ce mai tare. Copiii, săracii, erau deja speriaţi de câte viraje greşite făcusem, când am ajuns, în sfârşit la autostradă (credeam chiar că cineva umblase la semne ca să ne ducă de nas) şi am luat‑o înspre casă, cu programul dat cu totul peste cap.

Aşa se întâmplă când te rătăceşti: creşte tensiunea, iroseşti timp preţios. Cam tot aşa este şi când conduci un Grup Mic. Pentru a fi eficient, grupul trebuie să meargă într‑o direcţie precisă. Mai exact, liderul trebuie să ştie clar în ce direcţie merge. Fie că eşti lider de grup, fie că eşti membru într‑un Grup Mic, este esenţial să înţelegi clar ce implică poziţia de lider.

Să începem cu începutul...

Care este scopul unui lider de Grup Mic? Uitându‑te în urmă la una dintre întâlniri – sau chiar la întâlnirile din ultimul an – cum poţi să afli dacă ai fost un lider „de succes”? Ce îşi doreşte pastorul vostru să realizeze grupurile mici? Fără o înţelegere clară a scopului grupurilor mici, grupul tău va pluti în derivă pe ici-colea, neştiind care‑i este misiunea.

Un lucru pe care l‑am făcut în biserica noastră, pentru a evita să ajungem în situaţia de a pluti în derivă, este că am încercat să definim cât se poate de clar ce înseamnă a fi lider de Grup Mic. Aşadar, liderul de Grup Mic este...

Omul care va continua, prin extensie, lucrarea pastorală din biserică... Asigurând contextul... În care se pune în aplicare Cuvântul lui Dumnezeu... Aşa încât să avem parte de creştere spirituală, de grijă unii faţă de alţii şi de relaţii sănătoase.

Fiecare componentă a definiţiei de mai sus are o semnificaţie majoră, aşa că le vom analiza una câte una.

Ce înseamnă a continua, prin extensie, activitatea sau lucrarea pastorală din biserică? Scriptura ne învaţă că bisericile sunt ca nişte turme de oi, păzite de păstori. Păstorii aceştia, pe care îi mai numim şi pastori, au primit din partea lui Dumnezeu sarcina de a conduce, de a hrăni şi de a purta de grijă turmei poporului lui Dumnezeu, pe care El a încredinţat‑o pe mâna lor. În orice biserică, poate cu excepţia celor foarte mici, misiunea aceasta de mare complexitate nu poate fi dusă la capăt de un singur om şi nici de doi sau trei. Moise a făcut descoperirea aceasta cu durere, atunci când a încercat să se ocupe de unul singur de toate problemele poporului Israel, care număra câteva milioane la vremea celor 40 de ani de pribegie prin pustie.

Socrul lui, Ietro, i‑a venit în ajutor cu un sfat bun:

„Socrul lui Moise i‑a zis: ‘Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu‑l vei putea face singur. (...) Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune‑i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei să judece poporul întotdeauna; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.’” (Exodul 18:17‑23)

În formularea lui Ietro avem prima definiţie biblică şi descrierea calităţii de lider. Moise a învăţat astfel cum să le asigure israeliţilor atenţie permanentă şi îngrijire superioară şi să‑şi uşureze lui însuşi existenţa, pe parcursul călătoriei prin pustie.

Aşa a aranjat Dumnezeu lucrurile, ca pastorii să găsească şi să pregătească oameni de încredere, temători de Domnul, să‑i investească cu autoritatea şi responsabilitatea de a continua lucrarea pastorală începută în biserică. Moise a învăţat (iar exemplele din Noul Testament dovedesc acelaşi lucru) că acest lucru are eficienţă maximă dacă se aplică prin intermediul Grupurilor Mici. Grupurile Mic pot sluji biserica locală extraordinar de mult dacă reuşesc să motiveze fiecare membru să dezvolte o relaţie consecventă, responsabilă, cu un lider de Grup Mic care este instruit şi dăruit pentru a‑i sluji şi a‑i pregăti să crească, în multe aspecte ale vieţii. În felul acesta, pastorii vor putea să‑şi concentreze atenţia mai mult asupra predicării Cuvântului şi a echipării altora pentru a lucra împreună pentru Domnul.

Totuşi, nu cred că este bine ca pastorii să se rupă cu totul de „turmă”, ci ei ar trebui să fie disponibili pentru a se ocupa de probleme dificile, atunci când se ivesc. Faptul că se poate conta pe pastor, dacă se ivesc probleme grave, îi eliberează pe liderii de Grupuri Mici de percepţia greşită că biserica se aşteaptă de la ei să funcţioneze ca nişte pastori. Slujba lor este aceea de a‑l reprezenta pe pastor, nu de a‑l substitui.

Asigurând contextul... Mi s‑a întâmplat de curând să mă găsesc într‑un restaurant care avea prezentate în meniu imagini ispititoare, frumos colorate în culori vii, ale câtorva sortimente de shakes (n.tr. o băutură reconfortantă, cremoasă, cu lapte, diferite arome şi cristale fine de gheaţă). Eu sunt înnebunit după shake‑ul de ciocolată, aşa că m‑am lăsat fermecat de prezentare. Când mi‑a venit rândul să fac comanda, ospătăriţa mi‑a spus – spre marea mea surpriză – că nu putea să‑mi servească shake‑ul de ciocolată comandat de mine.

Cum aşa?! Că doar aveau în restaurant lapte, îngheţată, sirop de ciocolată, şi... clientul doritor – toate ingredientele necesare pentru a produce şi a scoate la vânzare obiectul care putea face deliciul unui fericit consumator! Din păcate, pentru mine, pur şi simplu nu se puteau aduce laolaltă toate elementele componente, pentru că maşina cu care se prepara era stricată.

Uneori aşa este şi cu biserica. Poţi să ai un pastor care predică extraordinar şi dă învăţătură de cea mai bună calitate, să ai şi lideri bine pregătiţi şi credincioşi flămânzi după Cuvânt, dar dacă nu ai contextul în care se pot îmbina toate elementele, ajungi foarte dezamăgit.

Serviciile de duminica dimineaţa sunt, fără îndoială, ocazii nemaipomenite pentru predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar unde şi cum se va aplica Cuvântul acesta? Serviciile de duminica dimineaţa sunt momente deosebite în care poporul Domnului se adună laolaltă, dar cum va ajunge poporul acesta să treacă de la nivelul de simple cunoştinţe, ocazionale, la cel le care îşi vor da socoteală unii altora? Serviciile de duminica dimineaţa sunt ocazii extraordinare în care Duhul Domnului poate să‑şi facă lucrarea în mijlocul poporului, dar cum se poate, logic vorbind, ca fiecare să‑Şi folosească darurile spirituale, unice, dăruite de Dumnezeu, în cadrul acela larg? Nu cred că se poate!

Grupurile Mici sunt contextul ideal în care se pot urmări cele mai multe obiective vitale pentru viaţa bisericii, obiective care sunt foarte dificil – dacă nu cumva imposibil – de realizat în serviciile bisericii de duminica dimineaţa. Liderii de Grupuri Mici fac un mare serviciu bisericii prin facilitarea acestui proces.

Punerea în aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu... Biblia este îndreptarul nostru în materie de credinţă şi practică. Numai Biblia are autoritatea de a ne învăţa ce aşteaptă Dumnezeu de la noi şi ce trebuie să credem despre Dumnezeu. Nicio altă carte nu este suficientă pentru a ne echipa cu tot ceea ce avem nevoie pentru a trăi prin harul şi pentru slava lui Dumnezeu. De aceea, Grupurile Mici din biserica în care slujesc sunt întemeiate pe Cuvânt.

Membrii acestor Grupuri Mici folosesc adesea întâlnirile de Grupuri Mici la care participă pentru a aprofunda învăţătura pe care o primesc duminica dimineaţa. Pentru ca Cristos să ia chip în noi, trebuie să fim în stare să înţelegem adevărurile lui Dumnezeu şi apoi să le aplicăm în viaţa noastră. De aceea, de multe ori Grupurile noastre Mici îşi planifică sesiuni de discuţii care să ne ajute să înţelegem Cuvântul şi să‑l punem în practică în viaţa de zi cu zi.

...aşa încât să avem parte de creştere spirituală, de grijă unii faţă de alţii şi de relaţii sănătoase. În zilele noastre au loc multe întâlniri de felul celor de Grupuri Mici. De la Alcoolicii Anonimi, până la cele ale cluburilor de fani ai... te‑miri‑cui, oamenii se strâng laolaltă pentru diferite motive. Scriptura ne oferă trei motivaţii sănătoase pentru care trebuie să ne strângem în Grupuri Mici: ca să urmărim sfinţirea, ca să ne purtăm de grijă unii altora şi ca să creăm o atmosferă de părtăşie adevărată. Grupurile Mici nu sunt singurele ocazii din viaţa unei biserici în care ar trebui să se urmărească creşterea, purtarea de grijă şi dezvoltarea relaţiilor sănătoase, în schimb Grupurile Mici sunt cele mai bune ocazii de felul acesta. Ele oferă contextul în care Cuvântul lui Dumnezeu poate fi pus în aplicare în mod personal şi practic, în care se pot lega şi dezvolta prietenii şi în care cei care nu‑L cunosc pe Dumnezeu pot experimenta concret felul în care trăiesc copiii lui Dumnezeu. Adevărul acesta poate afecta, nu‑i aşa, felul în care am defini ce înseamnă a fi un lider eficient.

A fi un lider de succes nu se măsoară după criteriul numeric, câte persoane frecventează întâlnirile de grup, cât de repede creşte grupul numeric sau cât de des se întâlneşte, ci după criteriul calitate: dacă membrii grupului câştigă din ce în ce mai mult în lupta cu păcatul şi urmăresc o trăire progresivă în neprihănire. Un Grup Mic nemaipomenit nu este unul în care membri sunt uimiţi până la extaz de cunoştinţele biblice ale liderului lor, ci unul în care membrii se interesează unii de alţii şi se ajută între ei. Cea mai reuşită întâlnire de grup nu este una care durează trei ore, pentru că liderul lasă ca discuţia să divagheze pe o sută de subiecte, ci una în care membri îşi mărturisesc păcatele şi pun în practică învăţătura Scripturii în viaţa de zi cu zi.

Cum se poate distruge un Grup Mic, în patru paşi simpli

Nu este greu să duci un Grup Mic la dezastru. De fapt, pentru cei mai mulţi dintre noi e o pornire firească. Aveţi mai jos câteva sugestii dovedite ca metode de succes, dacă vreţi să faceţi ca grupul vostru să eşueze în timp record – formularea este cât se poate de simplă şi clară.

Sugestia nr. 1: Fă totul de unul singur. A investi în pregătirea altora este o muncă grea şi necesită mult timp. De cele mai multe ori, la început lucrurile nici nu ies aşa cum ţi‑ai dori, fapt care, desigur, este inacceptabil. Ucenicilor tăi le mai vine ideea sclipitoare de a încerca ceva nou! În plus, atunci când rogi să fii ajutat, te poţi trezi în situaţii penibile. Aşa că, oare nu ar fi mai bine să faci totul de unul singur? Dacă nu iese treaba bine, mai am o sugestie: nu mai face nimic! Economiseşte‑ţi energia până în ultima clipă, ca să fii proaspăt şi spontan!

Sugestia nr. 2: Străduieşte‑te să transformi grupul într‑o bisericuţă, care se descurcă de una singură. Grupul Mic poate fi o variantă de afirmare binevenită pentru un lider ambiţios, dar frustrat. În loc să te consideri un jucător în echipă, parte din ea – să lucrezi împreună, în armonie, cu alte grupuri mici pentru slava lui Dumnezeu şi pentru a duce la viaţă viziunea pe care Domnul i-a dat‑o pastorului vostru – imaginează‑ţi că eşti singurul care înţelege cu adevărat voia lui Dumnezeu şi direcţia în care trebuie să meargă grupul tău. Nu precupeţi niciun efort pentru a induce membrilor Grupului tău loialitate faţă de tine şi admiraţie pentru stilul tău personal de conducere. Păstrează persoana ta (şarmul şi înţelepciunea ta) în centrul tuturor situaţiilor. Încearcă să‑i faci pe cei din grup să se simtă atât de împliniţi şi încrezători în potenţialul grupului, încât să nu mai dorească să participe în diferite aspecte ale vieţii bisericii.

O sugestie excelentă pentru a pune în practică acest deziderat este să organizezi atât de multe evenimente, încât oamenii să fie mereu ocupaţi făcând activităţi care privesc doar grupul vostru. În mod deosebit, vei avea succes dacă programezi evenimente care se suprapun peste altele, de anvergură, ale bisericii, aşa încât membrii grupului tău vor trebui mereu să aleagă dacă ar fi bine să meargă, să zicem, într‑o excursie cu cortul cu grupul, sau la întâlnirea obişnuită a bisericii de duminica.

Sugestia nr. 3: Tu ai toate răspunsurile. În timpul sesiunilor de discuţii în Grupul Mic, tu, ca lider, poţi să distrugi irecuperabil o întâlnire dacă îţi etalezi cunoştinţele biblice de cel mai înalt nivel teologic, istoric şi ... în ce priveşte contextul cultural sportiv al momentului. Când cineva pune o întrebare, sari repede să dai răspunsul, ca să‑i laşi mască pe toţi văzând cât de profund gândeşti. (Ai grijă, dacă aştepţi prea mult s‑ar putea să ţi‑o ia altul înainte, şi se poate lansa o discuţie pe care nu o mai poţi controla!) Dar, mai mult ca orice, încearcă să imprimi întâlnirilor tiparul: „Întrebaţi‑mă pe mine, eu sunt expertul.” Ei trebuie să savureze fiecare cuvânt al tău. Dacă se întâmplă să nu cunoşti răspunsul la o întrebare, nu te lasă descoperit, inventează şi tu o explicaţie, numai să fie sofisticată, lustruită! Două abordări eficiente ar fi acestea: sau să sugerezi că oricum era o întrebare stupidă, sau să redirecţionezi întrebarea înspre un altul, să‑l pui pe el într‑o situaţie penibilă.

Sugestia nr. 4: Nu risipi complimentele sau încurajările în stânga şi‑n dreapta. După cum probabil aţi remarcat, încurajările şi complimentele „luminează şi împrospătează” întâlnirile de grup, aşa cum florile colorează şi dau viaţă naturii primăvara. De asta trebuie să fii foarte atent, să nu faci cumva greşeala asta! O strategie pe care o poţi aplica cu folos este să rămâi atât de concentrat asupra persoanei tale şi a „performanţelor” tale ca lider, încât să nu apuci să le observi pe ale altora. Încă una: stabileşte atât de multe reguli, tipare şi pretenţii, încât niciunul să nu îndrăznească cumva să aspire să fie remarcat sau încurajat. Poate cel mai bine ar fi să nu uiţi să scoţi în evidenţă greşelile şi scăpările oamenilor, fără să remarci harul lui Dumnezeu în viaţa lor. Dacă reuşeşti să faci asta, îţi garantez că eşecul nu se va lăsa aşteptat prea mult.

Cu siguranţă s‑ar putea găsi multe alte modalităţi de a distruge un Grup Mic. Îmi doresc din toată inima ca abordarea mea hazlie să vă fie de folos şi să vă reamintească faptul că Dumnezeu i‑a investit pe lideri cu o responsabilitate enormă. Cu toate că nu trebuie să ne aşteptăm de la voi să fiţi un substitut pentru pastor, totuşi trebuie să fiţi reprezentanţii lui, iar comportamentul vostru va avea mai multă influenţă asupra grupului ca al oricui altcuiva. Dacă aţi conştientizat asta, ar trebui să fiţi motivaţi să vă înfigeţi adânc rădăcinile în harul lui Dumnezeu, să „daţi morţii” păcatul care mai există în viaţa voastră şi să vă agăţaţi cu toată puterea de Duhul Sfânt, singurul care poate să va dea puterea de a‑L cunoaşte pe Dumnezeu şi a muri faţă de păcat. În plus, în calitate de lider, tu eşti cel care „dă tonul” când este vorba despre smerenie. Fii deschis şi cinstit dacă trebuie să vorbeşti despre lupta cu păcatul din viaţa ta şi cere-le mereu celor din grup şi pastorului tău să îţi evalueze trăirea. Întreabă‑i mereu şi pe unii şi pe ceilalţi: „Cum pot să‑ţi fiu de folos? Te pot ajuta cu ceva?”

Calificările necesare unui lider de Grup Mic

În urmă cu ceva vreme, s‑a întâmplat că am avut lideri la Grupuri Mici persoane care frecventau biserica de puţină vreme, iar unii nici nu apucaseră să devină membri. Mai târziu, ne‑am trezit la cealaltă extremă, şi unii credeau că numai aceia se califică pentru a fi lideri de Grupuri Mici care aveau cam aceeaşi nivel teologic ca un pastor.

Aş spune că idealul este undeva pe la mijloc: calificările rezonabile pentru poziţia de lider de Grup Mic sunt cele trasate în spiritul versetelor din Exodul 18:21 (oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei), Faptele Apostolilor 6:3 (bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune), şi 1 Timotei 3:8‑10 (să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav, ci să păstreze taina credinţei într‑un cuget curat. Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.) În biserica în care slujesc acum, am făcut o listă cu zece calificări necesare pentru a fi lider de Grup Mic:

Dedicarea. Un lider eficient este dedicat trup şi suflet bisericii sale, pastorilor lui şi obiectivelor pe care le‑au stabilit ei pentru biserica respectivă. Asta înseamnă a recunoaşte că mâna suverană a Domnului este cea care l‑a adus în biserica aceea şi l‑a chemat să slujească ca lider de Grup Mic acolo. Încredinţarea aceasta îi conferă, prin credinţă, platforma prin care îşi susţine, încurajează şi reprezintă conducerea bisericii. Liderul care a înţeles şi a îmbrăţişat aceste valori va transmite mai departe grupului său aceleaşi valori şi doctrine şi va susţine aceleaşi principii pe care le‑ar susţine şi pastorul lui, dacă ar participa în persoană la întâlnirile grupului. Va căuta să încurajeze o dedicare din ce în ce mai profundă a membrilor grupului său faţă de ei, mai degrabă decât o loialitate faţă de persoana lui. Un astfel de lider se va strădui să‑i conducă în mod practic pe cei din grupul lui în căile Domnului şi să se bucure de experimentarea unică a harului lui Dumnezeu revărsată asupra bisericii aceleia. Dumnezeu, faţă de biserica locală şi faţă de pastorii ei, mai degrabă decât o loialitate faţă de persoana lui. Un astfel de lider se va strădui să‑i conducă în mod practic pe cei din grupul lui în căile Domnului şi să se bucure de experimentarea unică a harului lui Dumnezeu revărsată asupra bisericii aceleia.

Un caracter ireproşabil. Când Moise sau apostolii au căutat în popor oameni care să slujească în poziţii-cheie, ei i‑au ales pe aceia din mulţime cu un caracter încercat, fără pată. Fără nici o îndoială, liderii trebuie „încercaţi”, verificaţi înainte de a li se acorda poziţia de conducere. Nu trebuie să fie făcuţi lideri numai dacă şi după ce au demonstrat că au caracter. Dacă se ignoră acest principiu, numele lui Dumnezeu poate fi făcut de ruşine atunci când liderii se dovedesc a fi vinovaţi de anumite păcate. Este imperios necesar ca liderul să fie un om de caracter – o trăsătură care nu se negociază. Capacitatea de a strânge oamenii în jurul tău, de a face dovada unor daruri spirituale minunate, de a fi elocvent în vorbire, de a conduce cu tact dezbateri aprinse sau de a conduce închinarea – nu sunt suficiente pentru a fi un lider aşa cum îl cere Scriptura. În plus se cere un caracter frumos. Nu căutăm perfecţiunea, nu există om fără păcat, însă orice potenţial lider trebuie să demonstreze că are roada Duhului, o inimă smerită, capacitatea de a‑şi administra corect timpul şi responsabilităţile, maturitatea de a fi în stare să poarte de grijă sufletului său şi să aibă încă destul har pentru a se îngriji şi de alţii.

A fi supus. Termenul din limba greacă pentru verbul „a supune” (hypotasso) este compus din două cuvinte. Unul înseamnă „sub, dedesubt”, iar celălalt „a pune pe cineva sau ceva în control”. Luate împreună, ele înseamnă „a pune pe cineva sub autoritatea, sub controlul altcuiva”.

Aşadar, liderul care doreşte să aibă succes trebuie să înţeleagă şi autoritatea şi supunerea –trebuie să recunoască faptul că a avea autoritate depinde de dorinţa şi acceptul său de a se supune autorităţii. Fiind cetăţean al unei ţări, el se află „sub autoritatea” celor care conduc destinele ţării (Romani 13:1); ca şi creştin, el se află „sub autoritatea” lui Dumnezeu (Iacov 4:7); ca şi membru al unei biserici, el se află „sub autoritatea” conducerii bisericii (1 Corinteni 16:16); dacă este căsătorit, el este autoritatea (capul) nevestei lui (Efeseni 5:23); dacă are copii, el reprezintă autoritatea pentru copiii lui (Efeseni 6:1); la serviciu, se poate să aibă autoritate peste câţiva angajaţi (Efeseni 6:5). Isus a fost uimit de credinţa sutaşului, care, pentru că a înţeles că el avea şi autoritate asupra soldaţilor lui, dar în acelaşi timp era supus autorităţii superiorilor lui ierarhici, a acceptat să se supună autorităţii lui Cristos (Matei 8:5‑10).

Dacă eşti lider de grup sau doreşti să devii lider cândva, nu trece uşor cu vederea întrebarea aceasta: Eşti supus autorităţii? Eşti un bun urmaş sau executant?

A‑i iubi pe oameni. După cum am mai spus, a conduce un Grup Mic înseamnă a sluji în completare, pe lângă pastori, ajutând la păstorirea bisericii. Este foarte important ca cel care îşi asumă acest rol să aibă o dragoste reală pentru oamenii de care se va ocupa. Biblia îl numeşte „angajat cu simbrie, ajutor plătit” pe cel ce îngrijeşte de oi – în speţă, păstorul – dar numai dacă motivaţia lui este câştigul, plata pentru munca pe care o face (Ioan 10:11‑13). Deşi în biserica noastră nu există „pericolul” ca liderii de Grupuri Mici să intre în slujire sub motivaţia că primesc o plată pentru munca pe care o fac (multe ore de lucru, şi nicio para chioară!), pot apărea o sumedenie de motivaţii egoiste şi nelalocul lor pentru care ar putea cineva să dorească să fie lider de Grup Mic. Pentru a fi eficient, liderul trebuie să fie motivat de dragostea pentru poporul Domnului şi de dorinţa sinceră de a‑i sluji pe cei din familia Lui în procesul de transformare după chipul lui Cristos. Dragostea aceasta se va reflecta în felul în care se roagă pentru ei, în felul în care îi susţine atunci când trec prin încercări, în faptul că le este alături şi îi încurajează, dar şi prin aceea că îi mustră, îi corectează şi îi instruieşte ori de câte ori este nevoie.

Viaţa de familie exemplară (dacă este cazul). Nu este greu de înţeles de ce un om care are o căsnicie dezastruoasă nu s‑ar califica pentru a conduce un Grup Mic. I‑ar fi cam greu să câştige respectul celor din grup, dacă, în timp ce le cere membrilor grupului să îşi facă temele, nevasta i‑ar şopti printre dinţi: „Făţarnicule! Fă ce spune popa, nu ce face popa, aşa‑i?! Tu nu ţi‑ai mai pregătit lecţiile de trei săptămâni şi ştii bine că aşa e!”

Calitatea de lider, dacă e s‑o spunem pe cea dreaptă, se testează în primul rând în familie. Orice bărbat care nu poate să‑şi conducă propria nevastă pe calea şi în învăţătura Domnului pur şi simplu nu se califică pentru a conduce un Grup Mic – şi fără nicio îndoială că nu trebuie încurajat să îşi proiecteze eşecurile şi asupra altora.

Instruirea. Aşa cum am spus mai devreme, scopul liderului de Grup Mic trebuie să fie acela de a promova sfinţirea, purtarea de grijă şi părtăşia în Grupul lui Mic. Este nevoie de o instruire specială pentru a le putea duce la îndeplinire pe toate cele trei. Subiectele asupra cărora trebuie să se instruiască trebuie să includă scopul şi necesitatea Grupurilor Mici în biserica voastră, dar şi abilităţi practice, cum ar fi coordonarea discuţiilor, închinarea în cadrul grupului, organizarea timpului, delegarea de autoritate, instruirea noilor lideri şi altele. În plus, fiecare lider ar trebui să fie instruit pentru a înţelege doctrinele de bază şi cele esenţiale, cum ar fi neprihănirea şi sfinţirea.

Consecvenţa în ceea ce priveşte disciplinele spirituale. Liderul trebuie să trăiască el mai întâi ceea ce le cere altora. Dacă îi provoacă pe cei din grup să meargă după Cristos şi să îşi adâncească relaţia cu El, trebuie ca mai întâi să facă el acest lucru. Practicarea cu consecvenţă a disciplinelor spirituale îl califică pe liderul de Grup Mic ca model demn de urmat, dar îi şi asigură „provizii de combustibil” pentru a întreţine focul din inima lui. Cum să promoveze adevărul în grupul lui, când el nu îşi adânceşte privirile în fiecare zi în Cartea care prezintă cu atâta acurateţe adevărul pe care Dumnezeu vrea să‑l comunice omului? Cu ce să‑şi hrănească grupul, dacă el nu se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu? Cum poate să simtă el călăuzirea Duhului, dacă nu cultivă o relaţie cu Persoana Duhului Sfânt? Dacă sufletul lui ne se înnoieşte şi nu se curăţeşte, cum va putea să‑i îndemne pe alţii să o facă? Şi ce altceva poate să‑i înnoiască sufletul, dacă nu timpul petrecut în prezenţa Creatorul său?

Capacitatea de a‑i conduce pe alţii. Deşi este foarte adevărat că a fi un om de caracter, a fi instruit, a‑i iubi pe oameni şi altele de felul acesta sunt calităţi esenţiale pentru a fi lider, este la fel de important şi a avea chemare pentru a fi un bun conducător. Totuşi, aş spune că este uşor să exagerăm când vorbim despre nevoia de a avea acest dar. Liderul de Grup Mic nu este un „mini‑pastor” care trebuie să petreacă 15 ore pentru a pregăti momentul discuţiilor de grup, şi nici nu se cere de la el să fie capabil să consilieze credincioşi care trec prin crize majore. Cu toate acestea, el trebuie să fie în stare să conducă. Membrii grupului trebuie să dorească să îl urmeze. Trebuie să ştie cum să ia decizii în aşa fel încât să nu pară un mic dictator, dar nici un promotor al democraţiei fără sens, fiind un indecis. El trebuie să fie în stare să recunoască călăuzirea Duhului. Trebuie să aibă autocontrolul şi disciplina necesare pentru a conduce o discuţie în direcţia dorită şi pentru a o păstra pe traiectorie.

Trebuie să aibă curajul de a le spune membrilor grupului lui că greşesc, atunci când este cazul, dar şi înţelepciunea de a şti cum şi când să o facă. Acestea sunt unele dintre calităţile cuprinse în darul de fi un bun lider – un dar care, cu siguranţă poate fi cultivat şi dezvoltat, dar care, în primul rând trebuie să existe.

Trebuie să‑şi dea zeciuiala cu consecvenţă. Nu cred că este cazul să explic în detaliu această calitate. Felul în care ne cheltuim banii demonstrează care ne sunt priorităţile. Faptul că un credincios îşi respectă datoria de a da zeciuială din veniturile lui spune multe despre felul în care îl percepe el pe Dumnezeu şi Biserica. Ai accepta să ai ca lider un credincios care nu vrea să dea zeciuială?

Liderul trebuie să fie un bărbat. Cred că aţi tras deja concluzia, din tot ce am spus până acum, că noi presupunem că liderul de Grup Mic trebuie să fie un bărbat. Aşa înţelegem noi din Scriptură, deşi credem că se poate să avem şi o femeie lider de Grup Mic, dar numai dacă grupurile sunt formate exclusiv din femei (Tit 2: 1‑5).

Cred că pentru unii, a avea numai bărbaţi‑lideri poate cauza dispute sau dezamăgire. Trăim într‑o epocă în care femeilor li se oferă oportunităţi nemaiauzite, atât în biserică cât şi pe piaţa locurilor de muncă, aşa încât ele îşi asumă roluri care, în mod obişnuit, sunt rezervate bărbaţilor. Totuşi, aş vrea să precizez un lucru: convingerile noastre nu sunt bazate pe perspectivele culturale asupra subiectului, ci pe învăţătura clară şi solidă a Scripturii. Bărbaţii şi femeile au multe în comun, şi ei şi ele sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu (Genesa 1:27). Şi bărbatul şi femeia au moştenit natura umană, păcătoasă (Genesa 3:22‑24). Dacă sunt credincioşi, amândoi au parte, în egală măsură, de mântuire (Galateni 3:26‑29); au parte în aceeaşi măsură de promisiunea de izbăvire la venirea lui Isus Cristos; au acelaşi drept de a veni înaintea lui Dumnezeu, prin Mijlocitorul lor Isus Cristos; cunosc la fel bucuria umplerii cu Duhul Sfânt; şi îşi găsesc împlinirea în administrarea corectă a Evangheliei. Dar deşi învăţătura clară a Scripturii vorbeşte despre faptul că fiecare dintre ei sunt părtaşi acestor beneficii de care se bucură în măsură egală, aceeaşi învăţătură afirmă şi faptul că există distincţii semnificative între rolul şi funcţiunile fiecăruia.

Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu scoate la lumină faptul că bărbaţii şi femeile sunt cât se poate de diferiţi în construcţie. Diferenţele de gen au fost create de Dumnezeu, se pot vedea încă de la creaţie şi au fost subliniate si de apostoli (1 Timotei 2:11‑14; 1 Petru 3:1‑7). Diferenţele acestea fundamentale între bărbat şi femeie nu sunt determinate de cultura căreia aparţin. Important de precizat este şi faptul că ele nu sunt rezultatul căderii în păcat. Încă de la creaţie, Dumnezeu l‑a făcut pe Adam lider şi capul familiei în relaţia cu Eva (Genesa 2:18‑24). Chiar înainte de a avea de‑a face cu efectele păcatului, Evei i s‑a privilegiul divin de a‑L glorifica pe Dumnezeu prin asumarea poziţie ei de „ajutor potrivit”.

În ceea ce priveşte reflectarea chipului şi imaginii lui Dumnezeu, bărbatul şi femeia sunt egali în ochii Domnului, însă ni s‑au dat nivele diferite de autoritate. Conceptul acesta nu ar trebui să fie greu de înţeles pentru nici care dintre credincioşii care cred în Scriptură, indiferent de era sau vremurile în care trăiesc, pentru că vedem aceeaşi relaţie exemplificată şi în Trinitate: Fiul Se supune de bunăvoie şi cu bucurie voinţei lui Dumnezeu Tatăl, iar Duhul Sfânt este trimis de Dumnezeu Tatăl împreună cu Dumnezeu Fiul.

Potrivit designului lui Dumnezeu, diferenţele complementare dintre bărbat şi femeie sunt evidente atât în căsnicie, cât şi în biserică. În biserică, rolurile de conducere şi de învăţare sunt rezervate în mod special bărbatului. A fi liderul unui Grup Mic este unul dintre aceste roluri, pentru că el implică ideea de a supraveghea, de a veghea asupra grupului – adică a le purta de grijă, a‑i consilia, a le oferi o orientare şi o direcţie.

Pentru unii, o astfel de poziţie poate părea restrictivă şi greşită. Din experienţă, însă, am ajuns să constatăm că ele le oferă femeilor libertatea de a‑şi găsi împlinire în exercitarea rolului şi a funcţiunilor care le‑au fost destinate de Dumnezeu.

Ne dorim ca Grupurile Mici care vor studia aceste pasaje din Scriptură să ajungă, dacă este să‑l cităm pe Wayne Grudem, „să descopere ce înseamnă cu adevărat, din perspectivă biblică, a fi bărbat şi a fi femeie, în toată frumuseţea şi complementaritatea desemnată de la început de către Dumnezeu, şi astfel vor ajunge să reflecte pe deplin chipul lui Dumnezeu în viaţa lor”.^[2]

Ce să faci pentru a avea discuţii antrenante în Grupurile Mici?

De ce este nevoie pentru a avea întâlniri de Grup Mic pe care toată lumea le aşteaptă cu nerăbdare? Dragi lideri, v‑am pregătit o listă cu sugestii. Trebuie ca întâlnirea să se desfăşoare într‑un cadru plăcut, curat. De obicei e bine să ai pe cineva pregătit să‑ţi întâmpine oamenii, pentru a crea o atmosferă deschisă, prietenoasă, mai ales atunci când aveţi şi invitaţi sau prieteni. Calitatea muzicală a închinării, tipul de muzică pregătită pentru închinare, nu trebuie să fie foarte diferite de cele pe care le aveţi de obicei duminica la serviciile bisericii, însă dacă doriţi să păstraţi atenţia îndreptată asupra lui Dumnezeu şi a măreţului Său har, puteţi avea momente frumoase de închinare chiar fără instrumente muzicale şi fără cântăreţi talentaţi. Încurajează‑i pe cei din grupul tău să caute să‑şi descopere darurile spirituale, în special darul profeţiei, care poate aduce în grup încurajare, susţinere şi puterea care vin din partea Domnului. Momentele în care vă rugaţi unii pentru alţii, vă apreciaţi sau vă ajutaţi unii pe alţii, sunt un aspect vital al întâlnirilor; puteţi programa aceste momente în timpul de închinare sau după discuţiile de grup.

Un segment al întâlnirii care presupune folosirea în mod special a calităţii de lider este cel al discuţiilor de grup. Haideţi să analizăm împreună patru paşi care să vă ajute să conduceţi cu eficienţă maximă întâlnirile de grup.

Nu pierde din vedere scopul: aplicarea Cuvântului. Tocmai de aceea vă întâlniţi ca Grup Mic – pentru punerea în practică a Cuvântului în viaţa de zi cu zi, a tuturor celor ce sunt membri în grupul tău. Nu ai voie să pierzi niciodată din vedere acest scop. Dacă nu eşti atent, discuţiile vor deveni treptat simple dezbateri, sesiuni de „povestiri din copilărie”, sau chiar de felul „Poate cineva găsi o explicaţie mai interesantă decât a mea?” Chiar şi atunci când materialul propus pentru discuţie este preluat dintr‑un articol sau o carte, scopul liderului trebuie să rămână acelaşi: sublinierea adevărului biblic prezentat de autor. Doar Scriptura este autorizată să dea învăţătură, să mustre, să corecteze/să îndrepte, aşa încât copiii Domnului să fie echipaţi pentru orice lucrare bună (2 Tim. 3:16‑17).

Pregăteşte întrebări interesante. Nu este tocmai uşor să concepi întrebări interesante. Chiar dacă ţi s‑a dat dinainte o listă cu întrebări, tot mai ai de muncit! Fiecare lider trebuie să‑şi pregătească cu multă grijă şi din timp materialul pe care‑l prezintă la întâlnirea de grup (asta înseamnă că 30 de minute înainte să apară oamenii nu sunt suficiente!).

Gândeşte‑te cu atenţie la membrii grupului tău. Care sunt temele de discuţie care le‑ar fi cele mai utile? Ce adevăruri despre Dumnezeu trebuie evidenţiate? Roagă‑te şi cere‑I Duhului Sfânt să te îndrume să alegi învăţătura de care are cea mai mare nevoie grupul tău. Aceasta nu este o simplă formalitate religioasă, ci parte din comunicarea noastră permanentă cu Dumnezeu şi a dependenţei noastre de El.

Întrebările bine formulate îi provoacă pe oameni să interacţioneze, să gândească şi să dorească să aplice ceea ce au învăţat. Un tipar care ajută este acesta: începe discuţia cu o observaţie, continuă cu interpretarea ei şi sfârşeşte cu o aplicaţie concretă.

Observaţie: „Care sunt faptele prezentate aici?” De exemplu: care este detaliul subliniat de autor? Care sunt cuvintele-cheie sau ideile importante?

Interpretare: „Ce semnificaţie au faptele acestea, lucrul acesta?” De exemplu: ce are autorul de spus celor cărora le adresează textul? De ce le scrie asta? Care este ideea pe care o subliniază? Cum ai rezuma în cuvintele tale scopul/intenţia autorului?

Scopul interpretării este unul simplu, şi totuşi esenţial: să înţelegem ce a dorit autorul să comunice destinatarului iniţial al mesajului. O mare parte din materialul de studiu al zilelor noastre ignoră, din rutină, tocmai „intenţia iniţială”, şi continuă cu interpretarea ei şi implicit îl conduce pe cititor să deducă ce ar textul să îi transmită lui – o abordare faţă de care are trebui să fim cât se poate de precauţi.

Profesorul Walt Russell a scris un articol extraordinar care subliniază pericolul unei interpretări de felul „ce înseamnă asta pentru mine”. L‑am ataşat la finalul acestei cărţi, vă sfătuiesc să‑l parcurgeţi cu mare atenţie!

Aplicaţia: '„Şi acum, eu ce am de făcut?” De exemplu: de ce credeţi că am studiat materialul acesta? Ce ni se spune aici despre Dumnezeu? Ce ni se spune despre noi înşine? Ce crezi că aşteaptă Domnul să se întâmple cu viaţa ta, acum că ai aflat asta? Ce doreşti să schimbi în comportamentul tău, acum că ai aflat asta?

Nu pierde scopul din vedere, în timpul discuţiilor. De fiecare dată când conduc o sesiune de discuţii, îmi propun câteva lucruri. Îmi doresc ca toată lumea să participe, asta înseamnă că voi încerca „să‑i strunesc” pe vorbăreţi şi să‑i împing din spate pe cei mai tăcuţi. Pe parcursul discuţiei, ţin tot timpul la vedere lista de întrebări pe care le‑am pregătit şi sublinierile pe care trebuie să le fac. Acest lucru mă ajută de fiecare dată când discuţia o ia razna, în loc să se îndrepte în direcţia dorită de mine. Deşi mă străduiesc să mă ţin de planul pe care mi l‑am propus, trebuie să fiu atent şi la călăuzirea Duhului, să fiu pregătit să schimb cursul discuţiei sau să‑l readuc pe făgaş, când este cazul. Uneori, o observaţie aparent întâmplătoare se dovedeşte a fi „vârful aisbergului”, şi o reacţie potrivită din partea mea îl poate ajuta pe un om cu probleme să‑şi deschidă sufletul în faţa noastră.

Insistă asupra aplicaţiei. Cel mai dificil lucru atunci când conduci o discuţie este să insişti să se pună în aplicaţie ceea ce aţi învăţat. Liderul care nu este în stare să‑şi determine oamenii să pună în aplicaţie ce au învăţat îşi împinge grupul, încet‑încetişor, înspre înşelăciune. Iacov ne învaţă că dacă suntem dintre aceia care doar ascultă Cuvântul, fără să îl împlinească, ne înşelăm singuri (Iacov 1:22). Noi ne gândim uneori că a şti cât mai multe despre Dumnezeu este acelaşi lucru cu a ne asemăna Lui din ce în ce mai mult. Greşit! Informaţia singură nu ne este de niciun folos! Este nevoie şi de transformare! (Şi dracii au o doctrină solidă, dar aceasta nu îi transformă!) Trebuie să luăm poziţie, trebuie să punem în aplicare ce cunoaştem. Prin puterea Duhului şi spre slava lui Dumnezeu, trebuie să ne schimbăm! Păcatul din noi se luptă să pună stăpânire pe viaţa noastră, dar trebuie să îl scoatem afară! Neprihănirea pe care am primit‑o prin moartea lui Cristos pe cruce, trebuie acum, prin harul Lui, să determine o sfinţire progresivă, funcţională, care să se reflecte în gândurile noastre, în intenţiile noastre, în valorile noastre, în obiceiurile noastre, în deciziile, acţiunile şi vorbele noastre. Ştiţi vreun loc mai bun ca Grupurile Mici în care se pot întâmpla toate acestea? Ştiţi vreun cadru mai potrivit ca discuţiile din Grupurile Mici în care oamenii să fie provocaţi la o continuă transformare după Cuvânt?

Cum să conduci şi cum să motivezi cu har

În 1985 un cutremur violent a lovit zona centrală a Mexicului, provocând daune serioase pe o mare suprafaţă. Intensitatea cutremurului – 8,1 pe Scara Richter – s‑a simţit şi mai tare în Mexico City, pentru că metropola aceasta fusese construită pe locul unul lac care secase. Când a început să se zguduie pământul, stratul moale de pământ pe care se construise oraşul s‑a dislocat, amplificând efectele mişcărilor telurice. Absenţa stratului de rocă care se găseşte de obicei sub cel de pământ a amplificat extraordinar de mult distrugerile de la suprafaţa solului.

Viaţa credinciosului a fost gândită pentru a fi construită pe stâncă, prin harul lui Dumnezeu.

Numai prin har am fost mântuiţi. Numai prin har suntem făcuţi sfinţi şi schimbaţi în fiecare zi. Într‑o zi, Dumnezeu ne va primi acasă, în slavă, prin har. Fundamentul relaţiei tale cu Dumnezeu a fost, este şi va fi întotdeauna solla gratia, harul, şi numai harul! Un lider de Grup Mic înţelept va avea grijă întotdeauna ca viaţa lui şi a celor din grupul lui să fie zidite pe Stâncă – pe Isus Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, şi mântuirea pe care adus‑o El în viaţa noastră.

Creşti tu în har, zi de zi? Ai aici câteva întrebări cu care poţi să măsori „dimensiunea” la care a ajuns harul în viaţa ta.

• Te gândeşti mai mult la ceea ce a făcut Cristos pentru tine, murind în locul tău pe cruce sau la ceea ce faci (sau ce nu faci) tu pentru El, în ultima vreme?
• Slăbiciunile tale sunt pante ale disperării şi descurajării sau ocazii prin care primeşti puterea lui Dumnezeu?
• Când nu ai reuşit să te pregăteşti cum ar trebui pentru o întâlnire de Grup Mic, te aştepţi la ce‑i mai rău?
• După ce s‑a terminat o întâlnire de Grup Mic, obişnuieşti să analizezi obiectiv ceea ce ai fi putut face mai bine, ce ar fi trebuit să schimbi?
• Eşti în stare să râzi la gafele pe care le faci?
• Ce observi mai repede, gafele şi problemele unuia din grupul tău sau faptul că a crescut din punct de vedere spiritual?
  Meditează asupra versetelor din Efeseni 2:8-9. Să nu uiţi niciodată, auzi, niciodată, adevărul extraordinar conţinut în aceste două versete!

• Ţi se întâmplă să crezi mai degrabă că Domnul este mulţumit de tine când ai avut o întâlnire de grup reuşită? Crezi că El nu e prea mulţumit când ai avut una nu prea grozavă?
• Ai obiceiul să eviţi să încerci lucruri noi, de teamă că te vei face de râs?
• Ţi se întâmplă să crezi că ţi se cuvine o măsură mai mare de har şi de putere din partea lui Dumnezeu pentru o întâlnire pe care ai pregătit‑o cu mai multă conştiinciozitate?
• Este Crucea lui Cristos motivul central al întâlnirilor voastre?
• Are grupul tău din ce în ce mai multă încredere în dumnezeirea, sfinţenia şi harul lui Dumnezeu?
• Ce caracterizează, în general, întâlnirile voastre de grup, bucuria sau numărul mare de reguli?

Fiecare lider de Grup Mic are un rol unic şi vital în viaţa bisericii. El completează lucrarea făcută de liderii bisericii, prin slujirea pe care o face în cadrul Grupului Mic. El îşi slujeşte Grupul Mic asigurând contextul în care membrii pot creşte în sfinţenie, pot oferi şi primi grijă şi atenţie, pot dezvolta relaţii sănătoase, prin punerea în practică a Cuvântului. El Îi slujeşte lui Dumnezeu, crescând zi de zi în har, în timp ce îi îndrumă şi pe alţii să facă acelaşi lucru.